Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări de pe c‚mp: Ón toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.
Să nu vorbeşti de rău pe un surd, şi să nu pui Ónaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
Œi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o moşie; şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar c‚t despre fraţii voştri, copiii lui Israel, nici unul din voi să nu stăp‚nească pe fratele său cu asprime.
Să fie la el ca unul tocmit cu anul; şi acela la care va fi, să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
Şi voi, stăp‚nilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăp‚nul lor şi al vostru este Ón cer, şi că Ónaintea Lui nu se are Ón vedere faţa omului.
Stăp‚nilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăp‚n Ón cer.