Isaac sf‚rşise de binecuv‚ntat pe Iacov, şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, c‚nd fratele său Esau s-a Óntors de la v‚nătoare.
A făcut şi el o m‚ncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: ÑTată, scoală-te şi măn‚ncă din v‚natul fiului tău, pentru ca să mă binecuv‚nteze sufletul tău!î
Tatăl său Isaac i-a zis: ÑCine eşti tu?î Şi el a răspuns: ÑEu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.î
Isaac s-a Ónspăim‚ntat foarte tare, şi a zis: ÑCine este atunci cel ce a prins v‚nat, şi mi l-a adus? Eu am m‚ncat din toate, Ónainte de a veni tu, şi l-am binecuv‚ntat. De aceea va răm‚ne binecuv‚ntat.
C‚nd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: ÑBinecuv‚ntează-mă şi pe mine, tată!î
Isaac a zis: ÑFratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi-a luat binecuv‚ntarea.î
Esau a zis: ÑDa, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m-a Ónşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de Ónt‚i născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuv‚ntarea!î Şi a zis: ÑN-ai păstrat nici o binecuv‚ntare pentru mine?î
Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: ÑIată, l-am făcut stăp‚n peste tine, şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am Ónzestrat cu gr‚u şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?î
Esau a zis tatălui său: ÑN-ai dec‚t această singură binecuv‚ntare, tată? Binecuv‚ntează-mă şi pe mine, tată!î Şi Esau a ridicat glasul şi a pl‚ns.
Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis: ÑIată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea păm‚ntului Şi de roua cerului, de sus.
Vei trăi din sabia ta, Şi vei sluji fratelui tău; Dar c‚nd te vei răscula, Vei scutura jugul lui de pe g‚tul tău!î