După multă vreme, Ómpăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau Óncă din pricina robiei, şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit p‚nă la Dumnezeu.
Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legăm‚ntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.
Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.
Isprăvniceii Ói sileau, zic‚nd: ÑIsprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci c‚nd erau paie!î
Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. ÑPentru ceî, li se zicea, Ñn-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai Ónainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotăr‚t?î
Tu ai văzut necazul părinţilor noştri Ón Egipt, şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.
Am văzut suferinţa poporului Meu, care este Ón Egipt, le-am auzit gemetele, şi M-am pogor‚t să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite Ón Egipt.í