Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, păm‚ntule, căci Domnul vorbeşte: ÑAm hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat Ómpotriva Mea.
Boul Óşi cunoaşte stăp‚nul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăp‚nului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.î
Vai, neam păcătos, popor Óncărcat de fărădelegi, săm‚nţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sf‚ntul lui Israel. I-au Óntors spateleÖ
Ce pedepse noi să vă mai dea, c‚nd voi vă răzvrătiţi din ce Ón ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima suferă de moarte!
Din tălpi p‚nă-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, v‚nătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:
ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă măn‚ncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
Şi eu am Óntrebat: ÑP‚nă c‚nd, Doamne?î El a răspuns: ÑP‚nă c‚nd vor răm‚ne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; p‚nă c‚nd nu va mai fi nimeni Ón case, şi ţara va fi pustiită de tot;
De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, m‚nia Lui nu se potoleşte, şi m‚na Lui este tot Óntinsă.
Spre un popor, care nu conteneşte să Mă m‚nie Ón faţă, aduc‚nd jertfe Ón grădini, şi arz‚nd tăm‚ie pe cărămizile de pe acoperiş;
Şi care totuşi zice: ÑDă-te Ónapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sf‚nt!îÖ Asemenea lucruri sunt un fum Ón nările Mele, un foc, care arde necontenit!