Eu Ómi plec urechea la pildele care Ómi sÓnt Ónsuflate, Ómi Óncep cÓntarea Ón sunetul arfei.
Pentru ce să mă tem Ón zilele nenorocirii, cÓnd mă Ónconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?
Ei se Óncred Ón avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormÓntul.
Da, Ól vor vedea: căci Ónţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
Ei Óşi Ónchipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac Ón veac, ei, cari dau numele lor la ţări Óntregi.
Dar omul pus Ón cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
Iată ce soartă au ei, cei plini de atÓta Óncredere, precum şi cei ce Ói urmează, cărora le plac cuvintele lor. —
SÓnt duşi ca o turmă Ón locuinţa morţilor, Ói paşte moartea, şi Ón curÓnd oamenii fără prihană Ói calcă Ón picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
Dar mie Dumnezeu Ómi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. —
Nu te teme cÓnd se Ómbogăţeşte cineva, şi cÓnd i se Ónmulţesc vistieriile casei;
căci nu ia nimic cu el cÓnd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
Să se tot creadă omul fericit Ón viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
căci tot Ón locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
Omul pus Ón cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.
Căci cu foc Œşi aduce Domnul la Óndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr.
Ascultaţi Cuv‚ntul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este Óndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu Ón ţară.
Ascultaţi, munţi, pricina Domnului, şi luaţi aminte, temelii tari ale păm‚ntului! Căci Domnul are o judecată cu poporul Său, şi vrea să Se judece cu Israel. ñ
ca să nu zică vrăjmaşul meu: ,,L-am biruit!`` Şi să nu se bucure protivnicii mei, cÓnd mă clatin.
Ajută-ne, Dumnezeul mÓntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, Ónaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sÓngele vărsat al robilor Tăi!
Să ajungă pÓnă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
خntoarce vecinilor noştri, de şapte ori Ón sÓnul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda Ón veci, şi vom vesti din neam Ón neam laudele tale.
Vai de cei ce rostesc hotăr‚ri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte,
ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jefuiască pe orfani!
ÑUn mare număr de păstori Ómi pustiesc via, Ómi calcă ogorul Ón picioare; ogorul meu cel plăcut Ól prefac Óntr-un pustiu părăsit.
Vă voi aduce Ón pustia popoarelor, şi acolo Mă voi judeca faţă Ón faţă cu voi.
Cum M-am judecat cu părinţii voştri Ón pustia ţării Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, ñ zice Domnul Dumnezeu.
Nu sunt Ón stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci Óşi grămădesc Ón palate comori c‚ştigate prin silnicie şi răpire.î
ÑAscultaţi cuv‚ntul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi bărbaţilor voştri: ,Daţi-ne să bem!î
De aceea, pentru că pe sărac Ól călcaţi Ón picioare, şi luaţi daruri de gr‚u de la el: măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcar că aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!
Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o pereche de Óncălţăminte, şi vom vinde codina Ón loc de gr‚u.î ñ
Dacă poftesc ogoare, pun m‚na pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.
Am zis: ÑAscultaţi, căpetenii ale lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea?
Şi totuşi voi ur‚ţi binele şi iubiţi răul, le jupuiţi pielea şi carnea de pe oase!
După ce au m‚ncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, şi-i sfăr‚mă oasele; Ól fac bucăţi; ca ceea ce se fierbe Óntr-o oală, ca şi carnea dintr-un cazan,
Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A Ómprejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc Ón ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat Ón altă ţară.
Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
Pe orice mlădiţă, care este Ón Mine şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai multă rod.
Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuv‚ntului, pe care vi l-am spus.
Răm‚neţi Ón Mine, şi Eu voi răm‚ne Ón voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu răm‚ne Ón viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu răm‚neţi Ón Mine.
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine răm‚ne Ón Mine, şi Ón cine răm‚n Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Dacă nu răm‚ne cineva Ón Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt str‚nse, aruncate Ón foc, şi ard.
Dacă răm‚neţi Ón Mine, şi dacă răm‚n Ón voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.
Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
Şi voi Ónjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă t‚răsc Ónaintea judecătoriilor?