CÓnd Óţi Óntorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
Neamurile mugesc cum mugesc apele mariÖ Dar c‚nd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea v‚ntului, ca ţăr‚na luată de v‚rtej.
Pe Ónserate, vine o prăpădenie neaşteptată, şi p‚nă dimineaţa, nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie, şi soarta celor ce ne jefuiesc.
De aceea Te slăvesc popoarele puternice, şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.
Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit Ón necaz, un adăpost Ómpotriva furtunii, un umbrar Ómpotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte Ón zid.
Cum domoleşti căldura Óntr-un păm‚nt arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este Ónăbuşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost Ónăbuşite c‚ntările de biruinţă ale asupritorilor.î
de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid Ónalt, care, spărg‚ndu-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, Óntr-o clipă:
C‚nd vor zice: ÑPace şi linişte!î atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia Ónsărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.