Totuşi, era să mi se Óndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cÓnd vedeam fericirea celor răi.
Œntr'adevăr, nimic nu -i turbură pÓnă la moarte, şi trupul le este Óncărcat de grăsime.
N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sÓnt loviţi ca ceilalţi oameni.
Deaceea mÓndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i Ónveleşte.
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decÓt le-ar dori inima.
RÓd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă măn‚ncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
Casele lor vor trece Ón stăp‚nirea altora, ogoarele şi nevestele lor de asemenea, c‚nd Œmi voi Óntinde m‚na asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.î
Nişte străini Ói măn‚ncă puterea, şi el nu-şi dă seama, Ól apucă bătr‚neţea, şi el nu-şi dă seama.