Ciripeam ca o r‚ndunea, croncăneam ca un cocor, şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: ,Doamne, sunt Ón necaz, ajută-mă!í
Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm m‚ntuirea, şi ea este departe de noi.
Dar voi lăsa c‚teva rămăşiţe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri, c‚nd veţi fi risipiţi Ón felurite ţări.
tot va fi o rămăşiţă care ca scăpa, care va ieşi din el, şi anume: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea şi faptele, şi vă veţi m‚ng‚ia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui.