ÑIată, glasul străjerilor tăi răsună; ei Ónalţă glasul, şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor cum Se Óntoarce Domnul Ón Sion.
Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte c‚ini muţi, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă.
ÑAm pus nişte străjeri peste voi: ,Fiţi cu luare aminte la sunetul tr‚mbiţei!î Dar ei răspund: ÑNu vrem să fim cu luare aminte!î
Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuv‚ntul care iese din gura Mea, şi să-i Ónştiinţezi din partea Mea.
C‚nd zic celui rău: ,Răule, vei muri negreşit!í şi tu nu-i spui, ca să-l Óntorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri Ón nelegiuirea lui, dar s‚ngele lui Ól voi cere din m‚na ta.
Dar dacă vei Ónştiinţa pe cel rău, ca să se Óntoarcă de la calea lui, şi el nu se va Óntoarce, va muri Ón nelegiuirea lui, dar tu Óţi vei m‚ntui sufletul.