C‚nd umblau, am auzit v‚j‚itul aripilor lor ca v‚j‚itul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. C‚nd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar c‚nd se opreau, Óşi lăsau aripile Ón jos.
V‚j‚itul aripilor heruvimilor s-a auzit p‚nă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, c‚nd vorbeşte,
C‚nd mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi c‚nd Óşi Óntindeau heruvimii aripile ca să se Ónalţe de la păm‚nt, nici roţile nu se depărtau de ei.
C‚nd se opreau ei, se opreau şi ele, şi c‚nd se Ónălţau ei, se Ónălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era Ón ele.