Ilie, c‚nd a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.
El s-a dus Ón pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr, şi dorea să moară, zic‚nd: ÑDestul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun dec‚t părinţii mei.î
Ónăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să pleznească.
Voi vorbi deci, ca să răsuflu Ón voie, Ómi voi deschide buzele şi voi răspunde.
Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sÓnt prea grele pentru mine.
Eu sunt aşa de plin de m‚nia Domnului, că n-o pot opri.î ñ ÑToarnă-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătr‚nul şi cel Óncărcat de zile.
Şi au zis unul către altul: ÑNu ne ardea inima Ón noi, c‚nd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?î
căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.î
Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost Óncredinţată.