10
Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte Ómprejur. ñ ÑŒnvinuiţi-lî, strigă ei; Ñhaidem să-l Ónvinuim!î Toţi cei ce trăiau Ón pace cu mine, p‚ndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ÑPoate că se va lăsa prins, vom pune m‚na pe el, şi ne vom răzbuna pe el!î
Ochii Domnului sÓnt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
Nu ţin Ón inima mea Óndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mÓntuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta Ón adunarea cea mare.
Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc Ón pustie. -(Oprire).
ÑFiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se Óncreadă Ón nici unul din fraţii săi; căci orice frate caută să Ónşele, şi orice prieten umblă cu b‚rfeli.
După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi Fariseii au Ónceput să-L pună la str‚mtoare, şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
I-au Óntins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată Ónvinui.