După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua Ón care s-a născut.
A luat cuv‚ntul şi a zis:
ÑBlestemată să fie ziua Ón care m-am născut,
Prefacă-se Ón Óntuneric ziua aceea, să nu se Óngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
S-o cuprindă Óntunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o Ónspăim‚nte!
Noaptea aceea! S-o acopere Óntunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată Óntre luni!
Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să Óntăr‚te Leviatanul;
să se Óntunece stelele din amurgul ei, Ón zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
Căci n-a Ónchis p‚ntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
Pentru ce m-ai scos din p‚ntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
ÑVai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu Ómprumut, nici nu dau cu Ómprumut, şi totuşi toţi mă blestemă!