Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
Mă uit, şi iată că nu este nici un om; şi toate păsările cerurilor au fugit!
ÑMunţii vreau să-i pl‚ng şi să gem pentru ei, pentru c‚mpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude Ón ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. ñ
Măgarii sălbatici stau pe locuri Ónalte şi pleşuve, trăg‚nd aer ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.î
Căci ţara este plină de preacurvii, şi ţara se jeleşte din pricina jurămintelor; c‚mpiile pustiei sunt uscate.î Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău, şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!
De aceea, ţara se va jeli, toţi cei ce o locuiesc vor t‚nji, Ómpreună cu fiarele c‚mpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.
C‚mpia este pustiită, păm‚ntul Óntristat, căci gr‚ul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
Œnmărmuriţi, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina gr‚ului şi orzului, căci bucatele de pe c‚mp sunt pierdute.
Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe c‚mp, s-au uscatÖ Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!
Œncingeţi-vă, preoţi, şi pl‚ngeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea Ómbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au Óncetat darurile de m‚ncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.
Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; str‚ngeţi pe bătr‚ni, pe toţi locuitorii ţării, Ón Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.
ÑVai! ce zi!î Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noştri? Şi n-a pierit bucuria şi veselia din Casa Dumnezeului nostru?
S-au uscat seminţele sub bulgări; gr‚narele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura!
Dar ştim că p‚nă Ón ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.