Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vÓnt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) CÓntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Œnălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
Am mai văzut sub soare că Ón locul r‚nduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că Ón locul r‚nduit pentru dreptate este răutate.
M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i m‚ng‚ie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, şi n-are cine să-i m‚ng‚ie!
Şi voi, stăp‚nilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăp‚nul lor şi al vostru este Ón cer, şi că Ónaintea Lui nu se are Ón vedere faţa omului.