Omului i-a zis: ÑFiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai m‚ncat din pomul despre care Óţi poruncisem: ,Să nu măn‚nci deloc din elí, blestemat este acum păm‚ntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el Ón toate zilele vieţii tale;
spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să măn‚nci iarba de pe c‚mp.
Œn sudoarea feţei tale să-ţi măn‚nci p‚inea, p‚nă te vei Óntoarce Ón păm‚nt, căci din el ai fost luat; căci ţăr‚nă eşti, şi Ón ţăr‚nă te vei Óntoarce.î
Iacov a răspuns lui Faraon: ÑZilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, Ón timpul călătoriei lor.î
Omul se naşte ca să sufere, după cum sc‚nteia se naşte ca să zboare.
Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este dec‚t necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.