Le dispreţuiesc!Ö nu voi trăi Ón veciÖ Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!
SÓnt gÓrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de Óntristare.
Căci o durere arzătoare Ómi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos Ón carnea mea.
Œmi este mÓhnit duhul Ón mine, Ómi este turburată inima Ón lăuntrul meu.
O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
Căci firea a fost supusă deşertăciunii ñ nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o ñ cu nădejdea Ónsă,
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe c‚nd cele ce nu se văd, sunt veşnice.
Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?
Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?