El a venit atunci l‚ngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am Ónspăim‚ntat, şi am căzut cu faţa la păm‚nt. El mi-a zis: ÑFii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sf‚rşitului!î
Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri Óndepărtate.î
Tu, Ónsă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, p‚nă la vremea sf‚rşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.î
Iar tu, du-te, p‚nă va veni sf‚rşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşiÖ odată Ón partea ta de moştenire, la sf‚rşitul zilelor.î
El le-a răspuns: ÑNu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăp‚nirea Sa.
Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei Ónşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sf‚nt trimis din cer şi Ón care chiar Óngerii doresc să privească.