Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă Ón jurul taberei.
C‚nd s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe păm‚nt.
Copiii lui Israel s-au uitat la ea, şi au zis unul către altul: ÑCe este aceasta?î căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: ÑEste p‚inea, pe care v-o dă Domnul ca hrană.
Iată ce a poruncit Domnul: ,Fiecare din voi să str‚ngă c‚t Ói trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.î
Israeliţii au făcut aşa; şi au str‚ns unii mai mult, alţii mai puţin.
Œn urmă o măsurau cu omerul, şi cine str‚nsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine str‚nsese mai puţin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare str‚ngea tocmai c‚t Ói trebuia pentru hrană.
Casa lui Israel a numit hrana aceasta Ñmanăî. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.