A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar Óntre lumină şi Óntuneric.
Cine a Ónchis marea cu porţi, c‚nd s-a aruncat din p‚ntecele mamei ei?
c‚nd i-am pus hotar, şi c‚nd i-am pus zăvoare şi porţi;
c‚nd am zis: ,P‚nă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească m‚ndria valurilor tale?í
Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă Ónconjuri cu cÓntări de izbăvire.
Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.
,Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi Ónaintea Mea?í Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se Ónfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
Căci Ónadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un păm‚nt scos prin Cuv‚ntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,