După multă vreme, Ómpăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau Óncă din pricina robiei, şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit p‚nă la Dumnezeu.
Alergătorii au plecat Ón grabă mare, după porunca Ómpăratului. Porunca a fost vestită şi Ón capitala Susa. Şi pe c‚nd Ómpăratul şi Haman stăteau şi beau, cetatea Susa era Óngrozită.
Mardoheu a ieşit de la Ómpărat, cu o haină Ómpărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur, şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa striga şi se bucura.
C‚nd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi c‚nd pier cei răi, toţi strigă de veselie.
C‚nd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar c‚nd se Ónalţă cei răi, fiecare se ascunde. ñ
C‚nd se Ónalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar c‚nd pier ei, cei buni se Ónmulţesc. ñ