Ómi Ónviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mÓngÓie.
Atunci vei merge cu Óncredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.
Chiar dacă-şi ascunde ura Ón prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi Ón adunare. ñ
Cine umblă Ón neprihănire, găseşte m‚ntuirea, dar cine umblă pe două căi str‚mbe cade Óntr-o groapă. ñ
Cel ce umblă Ón neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un c‚ştig scos prin stoarcere, cel ce Óşi trage m‚inile Ónapoi, ca să nu primească mită, cel ce Óşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de s‚nge, şi Óşi leagă ochii ca să nu vadă răul,
acela va locui Ón locurile Ónalte; st‚nci Óntărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da p‚ine, şi apa nu-i va lipsi.î
Tot aşa şi faptele bune sunt cunoscute: şi cele ce nu sunt cunoscute, nu pot să răm‚nă ascunse.