Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
Cine-şi păzeşte gura, Óşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. ñ
De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, Ól voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe st‚ncă.
A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat v‚nturile şi au bătut Ón casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe st‚ncă.
Œnţelepciunea care vine de sus, este, Ónt‚i, curată, apoi paşnică, bl‚ndă, uşor de Ónduplecat, plină de Óndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.