Solomon avea doisprezece Óngrijitori peste tot Israelul. Ei Óngrijeau de hrana Ómpăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an.
Iată-le numele: Fiul lui Hur, Ón muntele lui Efraim.
Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan.
Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer.
Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui.
Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido, şi tot Bet-Şeanul de l‚ngă Ţartan sub Izreel, de la Bet-Şean p‚nă la Abel-Mehola, p‚nă dincolo de Iocmeam.
Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea t‚rgurile lui Iair, fiul lui Manase, Ón Galaad; mai avea şi ţinutul Argob Ón Basan, şaizeci cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă.
Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim.
Ahimaaţ, Ón Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon.
Baana, fiul lui Huşai, Ón Aşer şi la Bealot.
Iosafat, fiul lui Paruah, Ón Isahar.
Şimei, fiul lui Ela, Ón Beniamin.
Gheber, fiul lui Uri, Ón ţara Galaadului; el avea ţinutul lui Sihon, Ómpăratul Amoriţilor şi al lui Og, Ómpăratul Basanului. Era un singur Óngrijitor Ón ţara aceasta.
C‚nd a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie, şi a zis: ÑBinecuv‚ntat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu Ónţelept, drept căpetenie a acestui mare popor!î
Şi Hiram a trimis răspuns lui Solomon: ÑAm auzit ce ai trimis să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea Ón ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos.
Ajută-ne, Dumnezeul mÓntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, Ónaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sÓngele vărsat al robilor Tăi!
Să ajungă pÓnă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
خntoarce vecinilor noştri, de şapte ori Ón sÓnul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda Ón veci, şi vom vesti din neam Ón neam laudele tale.
Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;
Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au m‚niat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
Ca un măr Óntre copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu Óntre tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
Iată, este pataşca lui Solomon, cu şaizeci de viteji, de jur Ómprejur, cei mai viteji din Israel.
Voi c‚nta Preaiubitului meu, c‚ntarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie, pe o c‚mpie foarte mănoasă.
I-a săpat păm‚ntul, l-a curăţit de pietre, şi a sădit Ón el viţele cele mai alese. A zidit un turn Ón mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.
ÑAcum dar, ñ zice Domnul ñ locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi Óntre Mine şi via Mea!
Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, c‚nd Eu mă aşteptam să facă struguri buni?
Vă voi spune Ónsă acum, ce voi face viei Mele: Ói voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; Ói voi surpa zidul, ca să fie călcată Ón picioare;
o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte Ón ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.î
Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi c‚nd colo, iată s‚nge vărsat! ñ Se aştepta la dreptate, şi c‚nd colo, iată strigăte de apăsare!
Œn ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:
ÑUn mare număr de păstori Ómi pustiesc via, Ómi calcă ogorul Ón picioare; ogorul meu cel plăcut Ól prefac Óntr-un pustiu părăsit.
Œl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit Ónaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.
Peste toate Ónălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului măn‚ncă ţara de la un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat Ón pace.
Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A Ómprejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc Ón ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat Ón altă ţară.
Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
Pe orice mlădiţă, care este Ón Mine şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai multă rod.
Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuv‚ntului, pe care vi l-am spus.
Răm‚neţi Ón Mine, şi Eu voi răm‚ne Ón voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu răm‚ne Ón viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu răm‚neţi Ón Mine.
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine răm‚ne Ón Mine, şi Ón cine răm‚n Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Dacă nu răm‚ne cineva Ón Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt str‚nse, aruncate Ón foc, şi ard.