Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde Óţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? ñ
Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. ñ
Scoală-te, crivăţule! Vino, v‚ntule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! ñ Să intre iubitul meu Ón grădina lui, şi să măn‚nce din roadele ei alese! ñ
Eu intru Ón grădina mea, soro, mireaso, Ómi culeg smirna cu miresmele mele, Ómi măn‚nc fagurul de miere cu mierea mea, Ómi beau vinul cu laptele meuÖ ñ M‚ncaţi, prieteni, beţi şi Ómbătaţi-vă de dragoste! ñ
Ce are iubitul tău mai mult dec‚t altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult dec‚t altul, de ne rogi aşa de fierbinte? ñ
Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, Ón care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.