Ce se vede suindu-se din pustie, ca nişte st‚lpi de fum, Ón mijlocul aburilor de mir şi de tăm‚ie, Ónconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? ñ
Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.
Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost dobor‚t la păm‚nt, tu, biruitorul neamurilor!