CÓtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
,,Doamne, spune-mi care este sfÓrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cÓt de trecător sÓnt.``
Veniţi să cÓntăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către StÓnca mÓntuirii noastre.
Domnul Ómpărăţeşte: să se veselească pămÓntul, şi să se bucure ostroavele cele multe!
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
Lăudaţi pe Domnul! CÓntaţi Domnului o cÓntare nouă, cÓntaţi laudele Lui Ón adunarea credincioşilor Lui!
C‚ntaţi Domnului o c‚ntare nouă, c‚ntaţi laudele Lui p‚nă la marginile păm‚ntului, voi care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi Ón ea, ostroave şi locuitorii lor!
Şi c‚ntau o c‚ntare nouă, şi ziceau: ÑVrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost Ónjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu s‚ngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.
Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi Ómpreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.