C‚nd umblau, am auzit v‚j‚itul aripilor lor ca v‚j‚itul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. C‚nd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar c‚nd se opreau, Óşi lăsau aripile Ón jos.
Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi păm‚ntul strălucea de slava Sa.
picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă Óntr-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
C‚nd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătr‚ni s-au aruncat la păm‚nt Ónaintea Mielului, av‚nd fiecare c‚te o alăută şi potire de aur, pline cu tăm‚ie, care sunt rugăciunile sfinţilor.