Книга Matei Cтих 10 | Параллельные места

Выбор основного перевода

Открыть комментарий или сравнить с другим переводом

Выбор книги основного перевода

Matei Noi Testament

Vechiul Testament

Facerea

Ieșirea

Levitic

Numeri

Deuteronom

Iosua

Judecători

Rut

1 Samuel

2 Samuel

1 Regi

2 Regi

1 Cronici

2 Cronici

Ezra

Neemia

Estera

Iov

Psalmi

Proverbe

Ecleziast

Cântarea Cântărilor

Isaia

Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Ezechiel

Daniel

Osea

Ioel

Amos

Obadia

Iona

Mica

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

Noi Testament

Matei

Marca

Luca

John

Faptele Apostolilor

Romani

1 Corinteni

2 Corinteni

Galateni

Efeseni

Filipeni

Coloseni

1 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni

1 Timotei

2 Timotei

Titus

Filimon

Evrei

James

1 Petru

2 Petru

1 Ioan

2 Ioan

3 Ioan

Jude

Apocalipsa lui Ioan

← Предыдущая

Matei

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

C‚nd S-a cobor‚t Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.

Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a Ónchinat, şi I-a zis: ÑDoamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.î

Isus a Óntins m‚na, S-a atins de el, şi a zis: ÑDa, vreau, fii curăţit!î Œndată a fost curăţită lepra lui.

Apoi Isus i-a zis: ÑVezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, şi adu darul, pe care l-a r‚nduit Moise, ca mărturie pentru ei.î

Pe c‚nd intra Isus Ón Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga

şi-I zicea: ÑDoamne, robul meu zace Ón casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.î

Isus i-a zis: ÑAm să vin şi să-l tămăduiesc.î

ÑDoamneî, a răspuns sutaşul, Ñnu sunt vrednic să intri sub acoperăm‚ntul meu; ci zi numai un cuv‚nt, şi robul meu va fi tămăduit.

Căci şi eu sunt om sub stăp‚nire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: ,Du-te!í şi se duce; altuia: ,Vino!í şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!í şi-l face.

C‚nd a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: ÑAdevărat vă spun că nici Ón Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.

Параллельные места

Matei 15:28

Marca 6:6

Atunci Isus i-a zis: ÑO, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.î Şi fiica ei s-a tămăduit chiar Ón ceasul acela. Şi se mira de necredinţa lor.

Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov Ón Œmpărăţia cerurilor.

Iar fiii Œmpărăţiei vor fi aruncaţi Ón Óntunericul de afară, unde va fi pl‚nsul şi scr‚şnirea dinţilor.î

Apoi a zis sutaşului: ÑDu-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.î Şi robul lui s-a tămăduit chiar Ón ceasul acela.

Isus S-a dus apoi Ón casa lui Petru, şi a văzut pe soacra acestuia zăc‚nd Ón pat, prinsă de friguri.

S-a atins de m‚na ei, şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat, şi a Ónceput să-I slujească.

Seara, au adus la Isus pe mulţi Óndrăciţi. El, prin cuv‚ntul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii,

ca să se Ómplinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ÑEl a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.î

Isus a văzut multe noroade Ómprejurul Său, şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.

Atunci s-a apropiat de El un cărturar, şi I-a zis: ÑŒnvăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.î

Isus i-a răspuns: ÑVulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.î

Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: ÑDoamne, dă-mi voie să mă duc mai Ónt‚i să Óngrop pe tatăl meu.î

ÑVino după Mineî, i-a răspuns Isus, Ñşi lasă morţii să-şi Óngroape morţii.î

Isus S-a suit Óntr-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.

Şi deodată s-a st‚rnit pe mare o furtună at‚t de straşnică, Ónc‚t corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.

Ucenicii s-au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strig‚nd: ÑDoamne, scapă-ne, că pierim!î

El le-a zis: ÑDe ce vă este frică, puţin credincioşilor?î Apoi S-a sculat, a certat v‚nturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.

Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: ÑCe fel de om este acesta, de-L ascultă p‚nă şi v‚nturile şi marea?î

C‚nd a ajuns Isus de partea cealaltă, Ón ţinutul Gadarenilor, L-au Ónt‚mpinat doi Óndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.

Şi iată că au Ónceput să strige: ÑCe legătură este Óntre noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti Ónainte de vreme?î

Departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau.

Dracii rugau pe Isus şi ziceau: ÑDacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem Ón turma aceea de porci.î

ÑDuceţi-văî, le-a zis El. Ei au ieşit, şi au intrat Ón porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe r‚pă Ón mare, şi a pierit Ón ape.

Porcarii au fugit, şi s-au dus Ón cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele Ónt‚mplate cu Óndrăciţii.

Şi iată că toată cetatea a ieşit Ón Ónt‚mpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

← Предыдущая

Matei

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Выбор основного перевода