Faptele Apostolilor 13:45
Cel ce mustră pe un batjocoritor Óşi trage dispreţ, şi cel ce caută să Óndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel Ónţelept, şi el te va iubi!
Œn orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să răm‚neţi la el p‚nă veţi pleca.
La intrarea voastră Ón casă, uraţi-i de bine;
şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se Óntoarcă la voi.
Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.î
Iudeii, c‚nd au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau Ómpotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.
Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri Ón Ónsăşi stricăciunea lor,
şi Óşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască Ón plăceri ziua Ón amiaza mare. Ca nişte Óntinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, c‚nd ospătează Ómpreună cu voi.
Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuv‚ntătoare, care a Ónceput să vorbească cu glas omenesc, a pus fr‚u nebuniei proorocului.
Oamenii aceştia sunt nişte f‚nt‚ni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura Óntunericului.
Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfr‚nări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc Ón rătăcire.
Le făgăduiesc slobozenia, Ón timp ce ei Ónşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
Œn adevăr, dacă, după ce au scăpat de Óntinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi M‚ntuitorului nostru Isus Hristos, se Óncurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea dec‚t cea dint‚i.
Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, dec‚t, după ce au cunoscut-o, să se Óntoarcă de la porunca sf‚ntă, care le fusese dată.
Cu ei s-a Ónt‚mplat ce spune zicala adevărată: ÑC‚inele s-a Óntors la ce vărsaseî, şi Ñscroafa spălată s-a Óntors să se tăvălească iarăşi Ón mocirlă.î