Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te os‚ndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă Ón picioare sau cade, este treaba stăp‚nului său; totuşi, va sta Ón picioare, căci Domnul are putere să-l Óntărească pentru ca să stea.
Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom Ónfăţişa Ónaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
C‚t despre mine, prea puţin Ómi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba Óncă, nici eu Ónsumi nu mă mai judec pe mine.
Căci n-am nimic Ómpotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.
De aceea să nu judecaţi nimic Ónainte de vreme, p‚nă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse Ón Óntuneric, şi va descoperi g‚ndurile inimilor. Atunci, fiecare Óşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.
Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti Ómplinitor al Legii, ci judecător.