Mă uitam la aceste lucruri, p‚nă c‚nd s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Œmbătr‚nit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte l‚nă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins.
Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa Ói strălucea ca fulgerul şi ochii Ói erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
El S-a schimbat la faţă Ónaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un Ónălbitor de pe păm‚nt n-o poate da.
Pe c‚nd Se ruga, I s-a schimbat Ónfăţişarea feţei, şi Ómbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.
Şi a văzut doi Óngeri Ón alb, şez‚nd Ón locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.
Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe c‚nd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi Ómbrăcaţi Ón alb,