Iosif a zis fraţilor săi: ÑApropiaţi-vă de mine.î Şi ei s-au apropiat. El a zis: ÑEu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi v‚ndut ca să fie dus Ón Egipt.
Iosif le-a zis: ÑFiţi fără teamă; căci sunt eu oare Ón locul lui Dumnezeu?
Dar, după ce voi Ónvia, voi merge Ónaintea voastră Ón Galilea.î
şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a Ónviat dintre cei morţi. Iată că El merge Ónaintea voastră Ón Galilea; acolo Œl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.î
Cei unsprezece ucenici s-au dus Ón Galilea, Ón muntele unde le poruncise Isus să meargă.
Dar, după ce voi Ónvia, voi merge Ónaintea voastră Ón Galilea.î
ÑNu mă ţineî, i-a zis Isus; Ñcăci Óncă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.î
După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:
Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau Ómpreună.
Simon Petru le-a zis: ÑMă duc să prind peşte.î ÑMergem şi noi cu tineî, i-au zis ei. Au ieşit, şi au intrat Óntr-o corabie; şi n-au prins nimic Ón noaptea aceea.
Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
ÑCopiiî, le-a zis Isus, Ñaveţi ceva de m‚ncare?î Ei i-au răspuns: ÑNuî.
El le-a zis: ÑAruncaţi mreaja Ón partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.î Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: ÑEste Domnul!î C‚nd a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s-a Óncins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat Ón mare.
Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăg‚nd mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm dec‚t ca la două sute de coţi.
C‚nd s-au pogor‚t pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi p‚ine.
Isus le-a zis: ÑAduceţi din peştii, pe care i-aţi prins acum.î
Simon Petru s-a suit Ón corăbioară, şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, măcar că erau at‚ţia, nu s-a rupt mreaja.
ÑVeniţi de pr‚nziţiî, le-a zis Isus. Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-L Óntrebe: ÑCine eşti?î căci ştiau că este Domnul.
Isus S-a apropiat, a luat p‚inea, şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.
Aceasta era a treia oară c‚nd Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce Ónviase din morţi.
După ce au pr‚nzit, Isus a zis lui Simon Petru: ÑSimone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult dec‚t aceştia?î ÑDa, Doamneî, I-a răspuns Petru, Ñştii că Te iubesc.î Isus i-a zis: ÑPaşte mieluşeii Mei.î
I-a zis a doua oară: ÑSimone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?î ÑDa Doamneî, I-a răspuns Petru, Ñştii că Te iubesc.î Isus i-a zis: ÑPaşte oiţele Meleî.
A treia oară i-a zis Isus: ÑSimone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?î Petru s-a Óntristat că-i zisese a treia oară: ÑMă iubeşti?î Şi I-a răspuns: ÑDoamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.î Isus i-a zis: ÑPaşte oile Mele!
Adevărat, adevărat, Óţi spun că, atunci c‚nd erai mai t‚năr, singur te Óncingeai şi te duceai unde voiai; dar c‚nd vei Ómbătr‚ni, Óţi vei Óntinde m‚inile, şi altul te va Óncinge, şi te va duce unde nu vei voi.î
A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: ÑVino după Mine.î
Petru s-a Óntors, şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, şi zisese: ÑDoamne, cine este cel ce Te vinde?î
Petru s-a uitat la el, şi a zis lui Isus: ÑDoamne, dar cu acesta ce va fi?î
Isus i-a răspuns: ÑDacă vreau ca el să răm‚nă p‚nă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!î
Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Œnsă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: ÑDacă vreau ca el să răm‚nă p‚nă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?î
Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotăr‚t mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel Ónt‚i născut dintre mai mulţi fraţi.
Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească Ñfraţiî,