ÑScoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi răm‚i acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.î
Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. C‚nd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care str‚ngea lemne. El a chemat-o, şi a zis: ÑDu-te şi adu-mi, te rog, puţină apă Óntr-un vas, ca să beau.î
Pe c‚nd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: ÑAdu-mi, te rog, şi o bucată de p‚ine Ón m‚na ta.î
Şi ea a răspuns: ÑViu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am dec‚t un pumn de făină Óntr-o oală şi puţin untdelemn Óntr-un ulcior. Şi iată, str‚ng două bucăţi de lemne, apoi mă voi Óntoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom m‚nca şi apoi vom muri.î
Ilie i-a zis: ÑNu te teme, Óntoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi Ónt‚i mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va Ómpuţina, p‚nă Ón ziua c‚nd va da Domnul ploaie pe faţa păm‚ntului.î
Ea s-a dus, şi a făcut după cuv‚ntul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să măn‚nce, ea şi familia ei, şi Ilie.
Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a Ómpuţinat, după cuv‚ntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
După aceea, fiul femeii, stăp‚na casei, s-a Ómbolnăvit. Şi boala lui a fost at‚t de cumplită Ónc‚t n-a mai rămas suflare Ón el.
Femeia a zis atunci lui Ilie: ÑCe am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?î
El i-a răspuns: ÑDă-mi Óncoace pe fiul tău.î Şi l-a luat de la s‚nul femeii, l-a suit Ón odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeule, oare at‚t de mult să m‚hneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, Ónc‚t să-i omori fiul?î
Şi s-a Óntins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se Óntoarcă sufletul copilului Ón el!î
Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a Óntors Ón el, şi a Ónviat.
Ilie a luat copilul, l-a pogor‚t jos Ón casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: ÑIată, fiul tău este viu.î
Şi femeia a zis lui Ilie: ÑCunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuv‚ntul Domnului Ón gura ta este adevăr!î
Œntr-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să măn‚nce la ea. Şi ori de c‚te ori trecea, se ducea să măn‚nce la ea.
Ea a zis bărbatului ei: ÑIată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sf‚nt al lui Dumnezeu.
Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem Ón ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo c‚nd va veni la noi.
Elisei, Óntorc‚ndu-se la Sunem, s-a dus Ón odaia de sus şi s-a culcat acolo.
El a zis slujitorului său Ghehazi: ÑCheamă pe Sunamita aceasta!î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit Ónaintea lui.
Şi Elisei a zis lui Ghehazi: ÑSpune-i: ,Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine Ómpăratului sau căpeteniei oştirii?î Ea a răspuns: ÑEu locuiesc liniştită Ón mijlocul poporului meu.î
Şi el a zis: ÑCe să fac pentru ea?î Ghehazi a răspuns: ÑEa n-are fiu, şi bărbatul ei este bătr‚n.î
Şi el a zis: ÑCheamă-o!î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.
Elisei i-a zis: ÑLa anul pe vremea aceasta, vei ţine Ón braţe un fiu.î Şi ea a zis: ÑNu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
Femeia a rămas Ónsărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, Ón anul următor, cum Ói spusese Elisei.
Copilul s-a făcut mare. Şi Óntr-o zi c‚nd se dusese pe la tatăl său la secerători,
a zis tatălui său: ÑCapul meu! Capul meu!î Tatăl a zis slujitorului său: ÑDu-l la mama sa!î
Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale p‚nă la amiază, şi apoi a murit.
Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a Ónchis uşa după ea, şi a ieşit.
A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: ÑTrimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc Ón grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi Óntoarce.î
Şi el a zis: ÑPentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.î Ea a răspuns: ÑFii pe pace!î
Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: ÑM‚nă, şi pleacă, să nu opreşti pe drum dec‚t c‚nd ţi-oi spune.î
Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: ÑIată pe Sunamita aceea!
Acum, aleargă dar Ónaintea ei, şi spune-i: ,Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?í Ea a răspuns: ÑBine.î
Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a Ómbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea Ónapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: ÑLasă-o, căci este tare amăr‚tă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut.î
Atunci ea a zis: ÑAm cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: ÑNu mă amăgi?î
Şi Elisei a zis lui Ghehazi: ÑŒncinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu Ón m‚nă, şi pleacă. Dacă vei Ónt‚lni pe cineva, să nu-l Óntrebi de sănătate; şi dacă te va Óntreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.î
Mama copilului a zis: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.î Şi el s-a sculat şi a mers după ea.
Ghehazi le-o luase Ónainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a Óntors Ónaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: ÑCopilul nu s-a trezitî.
C‚nd a ajuns Elisei Ón casă, iată că murise copilul, culcat Ón patul lui.
Elisei a intrat şi a Ónchis uşa după ei am‚ndoi, şi s-a rugat Domnului.
S-a suit, şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, m‚inile lui pe m‚inile lui, şi s-a Óntins peste el. Şi trupul copilului s-a Óncălzit.
Elisei a plecat, a mers Óncoace şi Óncolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a Óntins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: ÑCheamă pe Sunamita.î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: ÑIa-ţi fiul!î
Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui, şi s-a Ónchinat p‚nă la păm‚nt. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară.