Iuda, v‚nzătorul, a luat cuv‚ntul, şi I-a zis: ÑNu cumva sunt eu, Œnvăţătorule?î ÑDaî, i-a răspuns Isus, Ñtu eşti!î
Atunci Iuda, v‚nzătorul, c‚nd a văzut că Isus a fost os‚ndit la moarte, s-a căit, a dus Ónapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătr‚nilor,
V‚nzătorul le dăduse semnul acesta: ÑPe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază.î
pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
Dar sunt unii din voi care nu cred.î Căci Isus ştia de la Ónceput cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L v‚ndă.
Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L v‚ndă, a zis:
Căci ştia pe cel ce avea să-l v‚ndă; de aceea a zis: ÑNu sunteţi toţi curaţi.î
Isus a răspuns: ÑAcela, căruia Ói voi Óntinge bucăţica, şi i-o voi da.î Şi a Óntins o bucăţică, şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.
Iuda, v‚nzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
Ei I-au răspuns: ÑPe Isus din Nazaret!î. Isus le-a zis: ÑEu sunt!î. Iuda, v‚nzătorul, era şi el cu ei.