Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru prea sf‚nt.
Œn locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. S‚ngele ei să se stropească pe altar de jur Ómprejur.
Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele,
cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de l‚ngă rărunchi.
Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc Ónaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
Toată partea bărbătească dintre preoţi să măn‚nce din ea; şi anume s-o măn‚nce Óntr-un loc sf‚nt, căci este un lucru prea sf‚nt.
Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa de ispăşire; aceeaşi lege este pentru am‚ndouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.
Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
Orice jertfă de m‚ncare, coaptă Ón cuptor, gătită pe grătar sau Ón tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
Iar orice jertfă de m‚ncare, frăm‚ntată cu untdelemn şi uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
Dacă un om măn‚ncă dintr-un lucru sf‚nt, fără să bage de seamă, să dea preotului preţul lucrului sf‚nt, adăug‚nd Óncă o cincime la el.