şi dacă păcatul săv‚rşit s-a descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă Ónaintea cortului Ónt‚lnirii.
şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur!
şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe at‚t pentru păcatele lui, c‚t şi pentru ale norodului.
care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe Ón fiecare zi, Ónt‚i pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, c‚nd S-a adus jertfă pe Sine Ónsuşi.
Œn adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuv‚ntul jurăm‚ntului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăv‚rşit pentru veşnicie.