PÓnă cÓnd voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri Ón fiecare zi? PÓnă cÓnd se va ridica vrăjmaşul meu Ómpotriva mea?
Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n'adorm somnul morţii,
ca să le scape sufletul dela moarte, şi să -i ţină cu viaţă Ón mijlocul foametei.
Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Œl vor numi: ÑMinunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.
Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile păm‚ntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
Trestia fr‚ntă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde Óncă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va Ónălţa foarte sus.
ÑDuhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;
ÑAşa vorbeşte Domnul: ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi păm‚ntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?
Toate aceste lucruri, doar m‚na Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţaí, ñ zice Domnul. ñ ,Iată spre cine Œmi voi Óndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul m‚hnit, spre cel ce se teme de cuv‚ntul Meu.
ÑCu ce voi Ónt‚mpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca Ónaintea Dumnezeului Celui Prea Œnalt? Œl voi Ónt‚mpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?