ÑAm tăcut multă vreme ñ ,zice Domnul, ñ am tăcut, şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie Ón durerile naşterii, voi g‚f‚i şi voi răsufla.
Eu, Eu vă m‚ng‚i. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,
Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.
Œşi uită fata podoabele, sau mireasa br‚ul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.