Ca vulturul care Óşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Œşi Óntinde aripile, Ói ia, Şi-i poartă pe penele lui:
Aşa de mari Ómi sÓnt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după Óndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.
Suntem Óncolţiţi Ón toate chipurile, dar nu la str‚mtoare; Ón grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
prigoniţi, dar nu părăsiţi; tr‚ntiţi jos, dar nu omor‚ţi.
Purtăm Óntotdeauna cu noi, Ón trupul nostru, omor‚rea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate Ón trupul nostru.
Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o Ómpotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală Ón sufletele voastre.