Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărÓna lui.
Neamurile mugesc cum mugesc apele mariÖ Dar c‚nd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea v‚ntului, ca ţăr‚na luată de v‚rtej.
Dar mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, şi mulţimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, şi aceasta deodată, Óntr-o clipă.î
Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Œmpărat veşnic. Păm‚ntul tremură de m‚nia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.î
Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele c‚mpului; Óţi vor da să măn‚nci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, p‚nă vei recunoaşte că Cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!î ñ