De dimineaţă p‚nă seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, Óntindă-Şi m‚na şi să mă prăpădească!
Zilele mele zboară mai iuţi dec‚t suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nici o nădejde!
Ói va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sÓngele lor va fi scump Ónaintea lui.
Ştim, Ón adevăr, că, dacă se desface casa păm‚ntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire Ón cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de m‚nă ci este veşnică.
Chiar Ón cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim Ómbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor Ón noi, să fie Ónghiţit de viaţă.
le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sf‚rşi.î
Dar socotesc că este drept, c‚t voi mai fi Ón cortul acesta, să vă ţin treji aduc‚ndu-vă aminte;