Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu at‚ta iubire Ón inima meaÖ
Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
Ba Óncă ne spunea g‚ndul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem Óncrederea nu Ón noi Ónşine, ci Ón Dumnezeu care Ónvie morţii.