Un glas strigă: ÑPregătiţi Ón pustie calea Domnului, neteziţi Ón locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
ÑTrezeşte-te, trezeşte-te! Ómbracă-te Ón podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sf‚ntă! Căci nu va mai intra Ón tine nici un om netăiat Ómprejur sau necurat.
ÑTreceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare!
Tu, care eşti nădejdea lui Israel, M‚ntuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce să fii ca un străin Ón ţară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea Ón ea?
Intraţi pe poarta cea str‚mtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
Dar str‚mtă este poarta, Óngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
Isus i-a zis: ÑEu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl dec‚t prin Mine.