A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban p‚nă la isopul care creşte pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre pasări, despre t‚r‚toare şi despre peşti.
Rabşache le-a zis: ÑSpuneţi lui Ezechia: ,Aşa vorbeşte marele Ómpărat, Ómpăratul Asiriei: ,Ce este Óncrederea aceasta pe care te bizuieşti?î
Œn ziua aceea, vor zice: ÑIată, acesta este Dumnezeul nostru, Ón care aveam Óncredere că ne va m‚ntui. Acesta este Domnul, Ón care ne Óncredeam, acum să ne Ónveselim, şi să ne bucurăm de m‚ntuirea Lui!
p‚nă c‚nd se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface Ón păm‚nt, şi pomătul va fi privit ca o pădure.
Cei izbăviţi de Domnul se vor Óntoarce, şi vor merge spre Sion cu c‚ntece de biruinţă. O bucurie veşnică le va Óncununa capul, veselia şi bucuria Ói vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!
Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul şi merişorul (cimişirul), cu toţii laolaltă, ca să Ómpodobească locul sf‚ntului Meu locaş, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele.
Şi Cuv‚ntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă Óntocmai ca slava singurului născut din Tatăl. ñ