Şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu Ón ceruri şi nu stăp‚neşti Tu peste toate Ómpărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu Ón m‚nă tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate Ómpotrivi?
Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: ÑCe faci?î
Eu sunt de la Ónceput, şi nimeni nu izbăveşte din m‚na Mea; c‚nd lucrez Eu, cine se poate Ómpotrivi?î
Din pricina aceasta, ţara este Ón jale, şi cerurile sus sunt Óntunecate; căci Eu am zis, am hotăr‚t lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi Óntoarce.í ñ
Nu se sf‚rşise Óncă vorba aceasta a Ómpăratului, şi un glas s-a pogor‚t din cer şi a zis: ÑAflă, Ómpărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat Ómpărăţia!
Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele c‚mpului; Óţi vor da să măn‚nci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, p‚nă vei recunoaşte că Cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!î ñ