Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogor‚se pe el Ón mijlocul focului. Fumul acesta se Ónălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.
Domnul i-a zis: ÑIeşi, şi stai pe munte Ónaintea Domnului!î Şi iată că Domnul a trecut pe l‚ngă peşteră. Şi Ónaintea Domnului a trecut un v‚nt tare şi puternic, care despica munţii şi sfăr‚ma st‚ncile. Domnul nu era Ón v‚ntul acela. Şi după v‚nt, a venit un cutremur de păm‚nt. Domnul nu era Ón cutremurul de păm‚nt.
Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!
Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
M-am uitat, şi iată că a venit de la miazănoapte un v‚nt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răsp‚ndea de jur Ómprejur o lumină strălucitoare, Ón mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.