cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăp‚nul său.
care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi morm‚ntul? ñ
Ea se va pogorÓ cu mine la porţile locuinţei morţilor, c‚nd vom merge Ómpreună. să ne odihnim Ón ţăr‚nă.î
S-au ridicat; şi Óntr-o clipă nu mai sunt, cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.
Căci ştiu că mă duci la moarte, Ón locul unde se Ónt‚lnesc toţi cei vii.
Şi, după cum oamenilor le este r‚nduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,