c‚nd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!í Şi viermilor: ,Voi sunteţi mama şi sora mea!í
Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, Óşi vor avea culcuşul cu el Ón ţăr‚nă.
P‚ntecele mamei Ól uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfăr‚mat ca un copac,
Tuturor li se Ónt‚mplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
Strălucirea ta s-a pogor‚t şi ea Ón locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.