3
El a Óntins ceva ca o m‚nă, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit Óntre păm‚nt şi cer şi m-a dus, Ón vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care st‚rnea gelozia Domnului.
L-au Óntăr‚tat la gelozie prin dumnezei străini, L-au m‚niat prin ur‚ciuni;
Ci şi-au pus ur‚ciunile idoleşti Ón Casa peste care este chemat Numele Meu, şi au spurcat-o.
M-am uitat, şi iată că o m‚nă era Óntinsă spre mine, şi ţinea o carte Ón chip de sul.
Œn clipa aceea, s-au arătat degetele unei m‚ini de om, şi au scris, Ón faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului Ómpărătesc. Œmpăratul a văzut această bucată de m‚nă, care a scris.
Cunosc un om Ón Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit p‚nă Ón al treilea cer (dacă a fost Ón trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).